Rezultate secundare (Kár):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drakkar)
1. navă fără punte şi ascuţită la ambele extremităţi, folosită de vikingi în expediţiile lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karaté)
1. (sport) metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziţii, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karatéka)
1. sportiv care practică karate.
Parte de vorbire: nume propriu
Origine: (kirghiz. Кыргызстан)
1. țară din Asia Centrală cu capitala la Bișkek, învecinată la nord cu Kazahstanul, la vest cu Uzbekistanul, la est cu China, iar în sud-vest cu Tadjikistanul.
2. (abreviere) KGZ.
3. (nume alternative) Kirghizstan, Kirghiztan, Republica Kârgâză.
Parte de vorbire: s.m. (numai sg.)
Origine: (germ. Karibu, fr. caribou)
1. (zool.) ren din Canada a cărui carne este comestibilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karité)
1. arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui seminţe se scoate o materie grasă, comestibilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dan)
1. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ucr. гривня)
1. unitatea monetară oficială a Ucrainei din 2 septembrie 1996, când a înlocuit karbovaneții (o grivnă pentru 100000 de karbovaneți), avand ca subdiviziune copeica (1₴ = 100 copeici).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. jaïniste)
1. I. referitor la jainism (religie hindusă care insistă pe conceptele de non-violență și karma și pune accent pe asceză).
2. II. adept al jainismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karatéka)
1. sportiv care practică karate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. martial, it. marziale)
1. ostășesc, militar; de război.
3. arte ~e = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai.
4. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne.
5. curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. marxiste, rus. marksist)
1. I. referitor la marxism, propriu marxismului.
2. referitor la Karl Marx sau susținând doctrina lui Karl Marx.
3. care aderă la marxism; care aplică conceptele marxismului.
4. II. adept al marxismului (ideologie comunistă, așa cum este profesată de Karl Marx sau de adepții săi).