Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Laboratorium, fr. laboratoire)
1. local, încăpere cu aparatură specială pentru cercetări ştiinţifice, experienţe, lucrări fotografice etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + laborator)
1. laborator instalat pe un autovehicul; laborator mobil, laborator transportabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din avion + laborator)
1. avion amenajat ca laborator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din cameră + laborator)
1. cameră în care este instalat un laborator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din casă + laborator)
1. casă în care se fac lucrări practice, care servește drept laborator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din clasă + laborator)
1. clasă în care este amenajat un laborator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (foto- + laborator)
1. laborator în care se realizează operații precum developarea filmelor sau imprimarea fotografiilor pe hârtie fotografică, folosind echipamente automatizate sau tradiționale; laborator fotografic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + laborator)
1. laborator instalat pe un autovehicul; laborator mobil, laborator transportabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)
1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.
6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Blase)
1. recipient, vas mare de laborator.
2. parte a instalației de distilare în formă de recipient unde se introduce amestecul de distilat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bromoforme)
1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr3; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casserole)
1. capsulă de porţelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanţelor vâscoase şi puţin volatile.
2. vas de bucătărie cu coadă şi fund plat.
3. recipient din material plastic, pentru alimente.