1. a supune operației de lamelare.

2. a prelucra un material în lamele.

1. plăcuţă subţire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică.

2. lamă subţire de ţesut osos.

3. expansiune celulară în formă de lamă.

1. LAT lamella

2. FR lamelle

3. EN lamel; lamella; gill

4. DE Lamelle; Plättchen

5. RU плaстинкa

6. HU lemez

1. LAT lamellaris; lamelliformis

2. FR lamellaire; lamelliforme; lamelloïde

3. EN lamel-shaped; plate-like; lamellar; lamelliforme; laminate

4. DE lamellenförmig; plattenförmig; plättchenförmig

5. RU плaстинкообрaзный

6. HU lemezszerű, lemez alakú

1. cu structură în formă de lamele.

1. operație de asamblare într-un bloc a mai multor lamele în scopul obținerii unor elemente de construcție mai mari sau mai rezistente.

2. prelucrare a unui material în lamele.

3. (sinon.) lamelație.

1. LAT lamellatus

2. FR lamellé; à feuilletes; lamellifère

3. EN lamellate

4. DE Blätter (Lamellen) tragend; plättchentragend; lamellentragend

5. RU с плaстинкaми; плaстинчaтый; плaстинконосный

6. HU lemezes

1. compus din lamele; dispus în straturi subţiri.

1. dispoziție a unui material în lamele; lamelare.

2. tehnică de asamblare și lipire într-un bloc a mai multor lamele (de lemn); lamelare.

1. mamifer cetaceu foarte mare.

2. (fam.) persoană foarte grasă.

3. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ţine întinse gulerele la cămăşi, corsetele etc.

4. spetează la ambarcaţiile de sport.

1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.

2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.

3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.

4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.

1. (mineralogie) se spune despre un corp care poate fi clivat, despicat în direcția straturilor sale lamelare; care clivează.

1. sistem de telegrafie în care pe aceeaşi linie se pot face în acelaşi moment mai multe transmisiuni.

2. maşină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele feţe ale unei ţesături.

3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare.

4. (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustraţiilor monocrome în semitonuri.

5. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oţelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice.

6. apartament (de lux) pe două nivele.

7. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil.

8. (biol.) organism care are două gene dominante pentru acelaşi caracter.

1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor.

2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine şi la unele rase de ovine.

1. (despre metale) care se poate topi uşor.

2. s. m. element al unei siguranţe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topeşte atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat.