Rezultate secundare (Lanţ):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. atlante)
1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane şi bovindouri; telamon.
2. locuitor al legendarei Atlantida.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. autocollant)
1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.
2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.
3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransplant)
1. fragment de ţesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiaşi individ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (azil + -ant)
1. cetăţean străin care a obţinut azil într-o ţară; imigrant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bilanz)
1. tablou contabil al activului şi pasivului unei întreprinderi sau activităţi financiare, economice etc., la un moment dat.
2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite şi cedate de organism.
3. (fig.) situaţie finală, rezultat al unei acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explant)
1. fragment de ţesut viu plasat într-un mediu de cultură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)
1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.