Dictionar

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

acromion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromion)

1. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula.
 

alveolopalatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolopalatal)

1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor și a palatului dur.
 

antiflatulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + flatulent)

1. (medicament) care combate flatulența.
 

apical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apical)

1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinți, de alveole sau de bolta palatului.
3. (bot.) terminal, la vârf.
 

astralon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astralon)

1. produs chimic termoplastic obținut prin copolimerizarea clorurii de vinil și a acrilatului de metil.