Rezultate secundare (Legalităţii;):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomisme, germ. Antinomismus)
1. tendinţă de negare a legilor sau legalităţii.
2. (teol.) doctrină care propovăduieşte, în numele supremaţiei graţiei, indiferenţa faţă de legi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extra-légal)
1. care contravine sau care este în afara legii sau a legalității.
Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/)
1. (în legislaţia unor ţări) drept care garantează libertatea individului, permiţând celui arestat să compară în faţa unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalităţii arestării.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. légaliste)
2. (persoană) care respectă cu strictețe legea.
3. I. care este marcat de legalism; în care sunt respectate legile.
4. II. cel care este atașat de legalism; susținător al legalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récolement)
1. (jur.) verificare a obiectelor conţinute într-un inventar, într-un sechestru.
2. verificare a legalităţii tăierii unei păduri.