Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légataire, lat. legatarius)
1. beneficiar al unui legat2.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)
1. dispoziţie testamentară prin care testatorul dispune ca moştenitorul sau legatarul său să remită unei terţe persoane o parte din averea pe care i-o lasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)
1. adj. cu valoare fictivă, convențională.
2. monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare.
3. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis.