Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)
1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bill)
1. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. consul)
1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte şi să apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illégal, lat. illegalis)
1. care nu este în conformitate cu legea; care nu respectă legea; nelegal.
2. care nu este recunoscut, admis de lege; (prin ext.) clandestin, conspirativ.
3. (antonime) legal, legitim, licit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. judaïsme)
1. religia evreilor, precum și teologia, legea și tradițiile culturale ale poporului evreu; formă de viață religioasă specifică evreilor a cărei caracteristică esențială este credința într-o ființă supremă, autor al universului pe care îl guvernează prin providența sa; mozaism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. judaïsme)
1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.