Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apochromat)
1. sistem de lentile care are o mai bună corecție a aberațiilor cromatice și sferice decât lentilele acromate comune; obiectiv apocromatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astigmatisme)
1. defect al vederii datorat unor diferenţe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul să perceapă obiectele deformate.
2. defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axomètre)
1. aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile.