Rezultate principale (Lentă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. lenta)
1. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decoraţii, la solemnităţi.
Rezultate secundare (Lentă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)
1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bivalence)
1. proprietate a elementelor bivalente (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corpulence, lat. corpulentia)
1. însuşirea de a fi corpolent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kovalenz, fr. covalence)
1. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanţi la formarea unei molecule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quérulence)
1. tendinţă patologică a cuiva spre revendicări nefondate, având convingerea de a fi nedreptăţit.
2. trăsăturile caracteristice ale unui subiect cverulent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipollence, lat. aequipollentia)
1. egalitate de forţe, de puteri.
2. (log.) raport de egalitate între două propoziţii sau concepte de aceeaşi extensie; echivalenţă.
3. (mat.) relaţie între vectori echipolenţi.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. adagietto, adagétto)
1. (muzică) mișcare care este mai puțin lentă decât adagio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adéquation, lat. adaequatio)
1. faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.