Rezultate principale (Liberalism.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libéralisme)
1. doctrină politică şi economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot şi să admită libertăţi democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.
Rezultate secundare (Liberalism.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néolibéralisme)
1. curent în economia politică contemporană care, formal, critică intervenţia statului în economie şi se declară împotriva monopolurilor, dar care teoretizează de fapt necesitatea unor forme ale capitalului monopolist de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ultraliberalism)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)
1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. libéral, lat. liberalis)
1. adj. care aparţine liberalismului.
2. partid ~ = partid de orientare liberalistă.
3. iubitor de libertate.
4. înţelegător, cu vederi largi, tolerant.
5. s. m. membru al unui partid liberal.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. libéraliste)
1. I. referitor la liberalism; liberal.
2. II. adept al liberalismului.
3. persoană care susține ideile liberale.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. ultralibéral)
1. (persoană) care manifestă un liberalism exagerat, foarte liberal.
2. (persoană) care susține ultraliberalismul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ultraliberalism)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. libertarianism)
1. libertarism.
2. (filoz.) concepție potrivit căreia acțiunile nu sunt determinate cauzal, dar nici nu se desfășoară la întâmplare, fără nici o intervenție rațională, responsabilă.
3. (pol.) liberalism politic și economic integral, care presupune maximizarea dreptului individului și minimizarea rolului statului.