Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + dictatorial)
1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)
1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.
2. convenţie, pact politic fundamental.
3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratisme)
1. totalitatea principiilor care exprimă şi asigură libertăţile democratice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérogatoire, lat. derogatorius)
1. care conține sau constituie o derogare; care derogă.
2. clauză ~e = clauză care autorizează guvernele unor țări să întrerupă temporar recunoașterea anumitor drepturi și libertăți.