libera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. libérer, lat. liberare)

1. a lăsa la vatră.
2. a elibera.

delibera

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.
2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.
3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluționa.
4. (rar) a pune în libertate; a elibera.

elibera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. eliberare)

1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.

liberal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. libéral, lat. liberalis)

1. adj. care aparține liberalismului.
2. partid ~ = partid de orientare liberalistă.
3. iubitor de libertate.
4. înțelegător, cu vederi largi, tolerant.
5. s. m. membru al unui partid liberal.

liberaliciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (liberal + -iciune)

1. posibilitate de a acționa după propria voință; libertate.

liberalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libéralisme)

1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.

liberalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. libéraliste)

1. I. referitor la liberalism; liberal.
2. II. adept al liberalismului.
3. persoană care susține ideile liberale.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

alodial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparține unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.