africanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Afrikanistik)

1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.

americanistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amerika-nistik)

1. studiu al limbilor, culturilor și civilizațiilor continentului american.

arabism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabisme)

1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe.
2. particularitate a civilizației arabe.
3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe.

arameic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. (despre idiomuri) din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean.
2. (var.) aramaic.

armonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harmonie, lat. harmonia)

1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc.

babilonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (babilon/ic/ + -ie)

1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situație confuză, haotică.