limita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. limiter, lat. limitare)

1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge.
2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite.

limită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limite, lat. limes, -itis)

1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi.
2. ceea ce mărginește ceva; hotar; margine.
3. la ~ = în caz extrem.
4. cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument.
5. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
6. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva.

limită de răspândire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT limes distributiones
2. FR limite de dispersion
3. EN limit of distribution
4. DE Verbreitungsgrenze
5. RU rрaницa aреaлa; rрaницa рaспрострaнения.
6. HU elterjedési határ

limită; hotar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT limes
2. FR limite; borne; confins
3. EN limit; border; boundary
4. DE Grenze
5. RU rрaницa; предел
6. HU határ

limitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. limitable)

1. susceptibil a fi limitat.

limitantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limitante)

1. (anat.) formație fină, lamelară, care separă două categorii de țesuturi din constituția aceluiași organ.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

acvastat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquastat)

1. termostat pentru limitarea temperaturii apei într-un cazan.

adora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adorer, lat. adorare)

1. a iubi foarte mult, fără limite.
2. a diviniza; a venera.

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.

alveolopalatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolopalatal)

1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor și a palatului dur.