Dictionar

Rezultate principale (Linia):

Linia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (linie)

1. a trage linii drepte.


Rezultate secundare (Linia):

Alinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.

2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.

3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.


Interlinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interligner)

1. a despărţi prin interlinii.


Liniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. linéament)

1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect.

2. schiţă a unei lucrări, primele contururi ale unei opere.


Liniar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. linéaire, lat. linearis)

1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale.

2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă.

3. formă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi.

4. (fig.) drept.

5. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive.


Liniaritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. linéarité)

1. calitate de a fi liniar.

2. indice de ~ = relație de proporționalitate.

3. (var.) linearitate.


Liniariza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. linéariser)

1. a face liniar, a aborda printr-o funcție liniară; a traduce prin expresii liniare.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Accentua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accentuer)

1. tr. a scoate în evidenţă prin accent.

2. (fig.) a reliefa, a sublinia.

3. refl. (fig.) a se mări, a creşte treptat.


Accentuaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.

2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.

3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.


Adaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.

2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.


Aerotren

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotrain)

1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.


Arierplajă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrière-plage)

1. porţiune de plajă situată între linia atinsă de apele cele mai mari şi baza falezei.