Dictionar

sclipire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. sclipi)

1. faptul de a sclipi, sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere.
2. lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie; lumină vie și strălucitoare.
3. strălucire specifică a ochilor, care trădează un sentiment puternic.
 

accesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accession, lat. accessio)

1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important.
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

adjoncțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adjonction)

1. acțiunea de a adăuga; rezultat al acestei acțiuni; unire, alipire.
2. (antonime) defalcare, (înv.) supresiune.
 

afișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
 

aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
 

agregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregație.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei.