Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antracte)
1. pauză între actele unei reprezentanţii.
2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (port. cancioneiro)
1. culegere de poezii lirice portugheze, asemănătoare cancionero-ului spaniol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cancionero)
1. culegere de poezii lirice spaniole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canzoniere)
1. culegere italiană de poezii lirice de dragoste.
2. culegere de canţone (2) sau canţonete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. enkomion, discurs)
1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică şi solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva.
2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instrumentalisme)
1. concepție idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă.
2. școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive.