OK
X
obliterare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. oblitera)
1.
acțiunea
de
a
(se)
oblitera
și
rezultatul
ei;
dispariție,
ștergere,
obliterație.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
adaptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta;
adaptație.
2.
deprindere
cu
noi
condiții
(de
viață,
de
muncă
etc.);
acomodare.
3.
modificare
a
unei
opere
pentru
a
trece
dintr-un
gen
în
altul;
transpunere
în
formă
scenică,
radiofonică
sau
cinematografică
a
unei
opere
literare.
4.
(bot.)
modificările
morfologice
și
fiziologice
ale
plantei
pentru
a
face
față
condițiilor
de
mediu
schimbat.
5.
~
la
utilizator
=
adaptarea
echipamentelor
produse
în
serie
la
cerințele
specifice
ale
unui
utilizator;
particularizare,
personalizare.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
afabulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)
1.
ansamblul
faptelor,
episoadelor
care
constituie
acțiunea
unei
opere
literare;
fabulație
(3).
2.
morala
unei
fabule.
almanah
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)
1.
publicație
anuală
care,
pe
lângă
indicații
astronomice
și
meteorologice,
cuprinde
date
diverse,
texte
literare
și
artistice
etc.
2.
publicație
periodică
cu
articole
dintr-un
anumit
domeniu
de
activitate.
analiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)
1.
metodă
științifică
de
cercetare
a
realității,
bazată
pe
descompunerea
proceselor,
a
obiectelor
studiate
în
părțile
lor
constitutive.
2.
examinare
amănunțită
a
unei
probleme,
opere
literare,
a
unui
text.
3.
în
ultimă
~
=
în
concluzie,
ca
încheiere.
4.
~
matematică
=
ramură
a
matematicii
care
studiază
funcțiile,
limitele,
derivatele
și
aplicațiile
lor.
5.
descompunere
a
unei
substanțe,
pentru
a-i
stabili
compoziția
chimică.
6.
~
corticală
=
funcție
a
cortexului
prin
care
se
desprind
însușirile
generale
și
cele
specifice
ale
obiectelor
și
fenomenelor.
anchilocorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (anchilo- + -corie)
1.
(med.)
obliterare
congenitală
sau
dobândită
a
pupilei.