Dictionar

litigiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. litige, lat. litigium)

1. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc.
 
 

arbitru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbitre, lat. arbiter)

1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu.
2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă.
 
 
 
 

concilia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concilier, lat. conciliare)

1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord.
2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.