Rezultate secundare (Locurile):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. agoraphobe)
1. (suferind) de agorafobie, având o fobie pentru spațiile deschise și locurile publice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Komma, fr., it. comma)
1. (muz.) interval greu perceptibil, între două note enarmonice.
2. semn care indică (în muzica instrumentală) frazele şi (în muzica vocală) locurile unde se respiră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complet, lat. completus)
1. adj. întreg, desăvârşit, deplin.
2. opere ~e = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor.
3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
4. adv. în întregime, cu desăvârşire.
5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă.
6. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem.
7. compleu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dominer, lat. dominari)
1. tr. a ţine sub influenţa sa; a stăpâni în mod absolut.
2. (fig.) a fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece.
3. refl. a se stăpâni, a se reţine.
4. intr. a se impune, a predomina.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. durillon)
1. întăritură care se formează la mâini sau la picioare în locurile de frecare; clavus, (pop.) bătătură.
2. nod foarte dur în mijlocul unei mase de marmură.