Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + evalua)
1. refl. a-şi evalua propriile merite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confluer, lat. confluere)
1. (despre cursuri de apă) a se împreuna, a se vărsa (unul într-altul).
2. (fig.) a tinde spre acelaşi ţel, a aspira, a năzui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépolluer)
1. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaluer)
1. a reduce cursul de schimb (al unei monede) față de o monedă de referință.
2. a diminua legal valoarea unei monede.
3. a deprecia, a face ca ceva să-și piardă valoarea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diluer)
1. a reduce concentraţia unei soluţii.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Einschätzung; Abschätzung
6. HU értékelés, becslés
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)
1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. abstraction, lat. abstractio)
1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acetimètre)
1. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acmé)
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie şi ontogenie.