Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bimétal)
1. semifabricat obţinut prin unirea mecanică a două metale.
2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonférence, lat. circumferentia)
2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clothoïde)
1. (mat.) curbă plană a cărei curbură este proporţională în fiecare punct cu lungimea arcului cuprins între centru şi punctul considerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conicité)
1. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferenţa dintre diametrul mare şi cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică.