OK
X
luptare
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (v. lupta)
1.
acțiunea
de
a
(se)
lupta;
luptă.
luptător, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (lupta + -ător)
1.
(persoană)
care
(se)
luptă;
combatant,
militant.
2.
(fig.)
(persoană)
care
depune
eforturi
fizice
și
intelectuale
pentru
a
realiza
ceva.
3.
(prin
ext.)
(persoană)
care
nu
se
dă
bătută.
4.
II.
sportiv
care
practică
luptele
libere
sau
clasice.
adamsită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adamsite)
1.
substanță
toxică
de
luptă,
iritantă,
strălucitoare.
adversar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)
1.
persoană
care
luptă
împotriva
cuiva
sau
a
ceva;
rival.
2.
(sport)
partener
de
întrecere.
agonistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agonistique)
1.
adj.
referitor
la
lupte;
atletic.
2.
(fil.)
referitor
la
lupta
de
idei.
3.
s.
f.
parte
a
gimnasticii
la
vechii
greci
care
cuprindea
luptele
atletice.
amazonomahie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amazonomachie)
1.
(mit.)
luptă
cu
amazoanele;
lupta
amazoanelor
împotriva
atenienilor.
2.
(antichitate)
reprezentare
artistică
a
amazoanelor
în
lupte.
ambulanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambulance)
1.
formație
sanitară
care
dă
răniților
primele
ajutoare
pe
câmpul
de
luptă.
2.
vehicul
destinat
transportului
accidentaților
și
al
bolnavilor
în
stare
gravă.
ambuscadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. embuscade)
1.
loc
ascuns
de
unde
se
pândește
inamicul
pentru
a-l
surprinde.
2.
acțiune
la
luptă
în
care
inamicul
este
atacat
prin
surprindere.
3.
(fam.)
capcană.