Dictionar

lupulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lupuline)

1. pulbere galbenă din hamei, care dă aromă și amăreală berii.
 

canide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. canidés)

1. (zool.) familie de mamifere carnivore digitigrade, care include câinele, lupul, vulpea et cetera; (la sg.) animal din această familie.
 

coiot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. coyote)

1. mamifer carnivor din America, asemănător cu lupul și cu șacalul; lupul preriilor.
 

dol 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. doll)

1. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul.
 

licaon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (I. fr., lat. lycaon; II. nume propriu Licaonia)

1. I. (zool.) mamifer carnivor din Africa, înrudit cu lupul și hiena, cu blana roșcată vărgată cu negru.
2. II. locuitor al orașului sau al regiunii Licaonia din Asia Mică.
 

șacal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chacal)

1. mamifer carnivor, asemănător cu lupul, care trăiește în haite în Africa, Asia meridională și Caucaz, hrănindu-se cu hoituri.
2. (fig.) om rapace, josnic.
 

ruginiță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rugină + -iță)

1. (bot.) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf, ce crește în locuri umbroase; ferigă mică (3-15 cm) cu rizom scurt, cu frunze penat sectate; (reg.) feriguță, spinarea-lupului (Asplenium ruta-muraria).
2. (bot.) strașnic (Asplenium trichomanes).
3. ciupercă parazită ce distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus).