Dictionar

Rezultate secundare (Magică):

Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


Fetișiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. fétichiser, germ. fetischisieren)

1. a atribui cuiva sau la ceva o existență sau o putere cvasi-magică; a face din ceva un fetiș.

2. (fig.) a adora nemotivat un principiu, o idee etc.

3. (psihanaliză) a înlocui obiectul sexual cu un fetiș.


Golem

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cehă golem; cuvânt ebraic, „masă informă”)

1. fiinţă creată artificial (după o legendă iudaică) din lut şi însufleţită de un rabin, care, devenind primejdioasă prin forţa sa, a fost nimicită; monstru leviatan.

2. figură magică a tradiției cabaliste.


Incantaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incantation, lat. incntatio)

1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece şi vrăji.

2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.


Lanternă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lanterne, lat. lanterna)

1. felinar.

2. lampă electrică portativă cu baterie.

3. ~ venețiană = lampion; ~ magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică.

4. lampă de semnalizare montată pe acoperiș.

5. lampă mică cu săgeată luminoasă pentru explicații pe desene, diapozitive etc. în cadrul expunerilor.

6. aparat de control cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora.

7. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea și împodobirea unei cupole.

8. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau, la unele mașini de bobinat, pentru înfășurarea firului.


Logolatrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. logolâtrie)

1. cult al cuvintelor considerate ca având putere magică.