Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. majorette)
1. tânără fată în uniformă militară, care defilează la festivităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)
1. reuniune (inter)naţională în care delegaţii şi invitaţii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, ştiinţific, profesional, cultural etc.
2. organ suprem de conducere al unor partide, organizaţii de masă şi obşteşti.
3. denumire a parlamentului în unele ţări.
4. denumire dată unor conferinţe internaţionale convocate pentru încheierea de tratate de pace.
5. denumire a unor partide politice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macrorelief)
1. forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podişuri, câmpii.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sensible, lat. sensibilis)
1. adj. cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv.
3. (despre materiale fotografice) care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare.
4. (fil.) care poate fi perceput prin simțuri.
5. (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile.
6. care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil.
7. (despre aparate, instrumente etc.) care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe.
8. s. f. (muz.) treapta a șaptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + tonică)
1. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a şaptea a modurilor majore melodice şi minore naturale, la intervalul de un ton, faţă de tonică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. transporteur)
1. adj. care transportă.
2. s. n. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici.
3. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc.
4. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ.
5. avion, navă de transport.
6. s. m. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță.
7. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea.
8. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport; transportator.