Rezultate secundare (Mamă):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cellula matricalis; cellula materna
2. FR cellule-mère
3. EN mother-cell
4. DE Mutterzelle
5. RU мaтеринскaя клеткa
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)
1. tânără necăsătorită care așteaptă sau are un copil, chiar dacă uneori nici nu a împlinit vârsta majoră.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. mamme „sân, mamelă”)
1. „mamifer”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. madre surogato)
1. femeie care a decis să întreprindă și să ducă la termen o sarcină în numele unor persoane care, indiferent de motiv, nu sunt în măsură să conceapă sau să aibă copii; mamă de împrumut, mamă purtătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mammalogie)
1. parte a zoologiei care studiază mamiferele; studiu al mamiferelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mammaire)
1. referitor la mamelă; mamelar.
2. (anat.) glandă ~ă = glandă a mamiferelor care secretă laptele.
3. (med.) malformație ~ă = malformație congenitală datorată absenței (amastie), dezvoltării insuficiente (hipomastie) sau a glandelor mamare supranumerare (polimastie).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénofibrome)
1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromammography)
1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spaţiul retromamar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amastie)
1. (med.) absența congenitală a glandelor mamare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéspore)
1. celulă care dă naştere, prin diviziune, celulelor mamă sporifere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. biparous, fr. bipare)
1. care dă naştere la două fiinţe o dată.
2. califică o femeie, o femelă care este mamă pentru a doua oară.
3. (bot.) cu ramuri bifurcate.