Dictionar

Manipula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. manipuler)

1. a mânui, a manevra.

2. a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive.


Manipulant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Manipulant, fr. manipulant)

1. mânuitor al unui aparat, mecanism, sistem tehnic etc.; manipulor (I); vatman.

2. mânuitor de bani, de obiecte, de materiale.


Manipulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manipulation, lat. manipulatio)

1. manipulare.

2. vagon special, ataşat imediat după locomotivă, destinat şefului de tren.


Manipulator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manipulateur)

1. s. m. f. manipulant.

2. s. n. dispozitiv pentru apucarea și manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde într-o uzină.

3. aparat pentru stabilirea și întreruperea circuitului la aparatele de telecomunicații.

4. comutator electric comandat prin pedală.


Artificier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artificier)

1. specialist în manipularea explozivelor şi a mijloacelor pirotehnice.

2. muncitor specializat în producerea exploziilor în exploatările miniere.


Benzenism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. benzénisme)

1. (med.) intoxicație (adesea profesională) datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui; benzolism.


Benzolism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzolisme)

1. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaţilor lui, care se manifestă prin anemie şi leucopenie; benzenism.


Combiner, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după rus. комбаинер)

1. persoană care manevrează o combină, având calificarea necesară; manipulant al unei combine; (înv.) combainist.

2. (var.) combainer.


Coprofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coprophile)

1. (psihologie, sexualitate) care manifestă o atracţie morbidă pentru excremente; care găsește plăcere (sexuală) în manipularea excrementelor.

2. (despre insecte, plante) care trăieşte, creşte pe fecale; scatofil.


Cran

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. kran, fr. cran)

1. dispozitiv sau sistem tehnic de ridicare și manipulare rezervat sarcinilor grele; macara.