Dictionar

ablaţiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

antistatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anti-statique)

1. (substanţă) care, încorporată materialelor plastice, împiedică dezvoltarea electricităţii statice, la suprafaţa acestora.
 

autobasculantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + basculantă)

1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.
 

autocamion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + camion)

1. autovehicul pentru transportul mărfurilor, materialelor et cetera, cu benă sau cu platformă; camion.
 

biolocaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + locaţie)

1. procedeu biofizic de detecţie şi localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.