OK
X
maximă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maxime, lat. maxima)
1.
gândire
formulată
concis,
exprimând
un
principiu,
o
normă
de
conduită;
aforism,
adagiu.
maximafil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maximaphile)
1.
adj.
referitor
la
maximafilie.
2.
s.
m.
f.
maximafilist.
maximafilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maximaphilie)
1.
ramură
a
filateliei
care
se
ocupă
cu
colecționarea
de
ilustrate
maxime.
maximafilist, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maximaphiliste)
1.
cel
care
se
ocupă
cu
maximafilia;
maximafil
(II).
maximal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maximal)
1.
adj.
maxim.
2.
preț
~
=
preț
maxim
îngăduit
de
o
lege.
3.
s.
n.
tabel
conținând
prețurile
curente
fixate
de
stat
pentru
mărfurile
micilor
producători.
maximaliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. maximaliser)
1.
a
duce
până
la
punctul
cel
mai
înalt,
a
acorda
cea
mai
mare
valoare;
a
deveni
maxim;
a
maximiza.
2.
(antonime)
a
minimaliza,
a
minimiza.
maximatecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (maximă + -tecă)
1.
colecție
de
ilustrate
maxime,
clasate
după
anumite
reguli
de
maximafiliști.
acmee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acmé)
1.
apogeu,
punct
culminant.
2.
fază
în
care
o
boală
atinge
intensitatea
maximă.
3.
cea
mai
evoluată
fază
de
adaptare
în
filogenie
și
ontogenie.
adagiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. adagium)
1.
formulă
în
general
veche,
care
enunță
un
adevăr
acceptat,
un
principiu
de
acțiune
sau
o
regulă
juridică;
maximă
proverbială,
sentință
populară,
aforism,
apoftegmă,
dicton.
aforism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1.
cugetare,
judecată
care
redă
într-o
formă
concisă
și
expresivă
un
adevăr;
adagiu,
maximă,
sentință.
aforistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphoristique)
1.
care
are
forma
sau
caracterul
unui
aforism,
care
enunță
o
maximă
sumară
a
înțelepciunii.
2.
care
se
referă
la
sau
care
conține
aforisme,
maxime
sau
sentințe;
gnomic.
amplitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1.
distanța
dintre
pozițiile
externe
ale
unui
corp
care
oscilează.
2.
lungimea
pasului
unui
cal.
3.
(mat.)
distanță
care
separă
punctele
extreme
ale
unul
arc
de
curbă.
4.
~
a
unui
astru
=
arcul
de
orizont
între
punctul
cardinal
est
și
vest
și
punctul
de
pe
orizont
unde
astrul
răsare
(apune).
5.
(fig.)
întindere,
amploare.
6.
valoare
absolută,
maximă
a
elongației
unei
mărimi
care
variază
periodic.
7.
~
climatică
=
diferența
dintre
valorile
maximă
și
minimă
înregistrate
de
un
element
meteorologic
în
evoluțiile
sale
periodice.
apoftegmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1.
formulare
aforistică
memorabilă;
maximă,
sentință,
adagiu.