Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. machiner)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. machine, germ. Maschine)
1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; (prin restr.) dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, (pop.) mașinărie.
2. nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil.
3. orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util.
4. vehicul cu motor utilizat pentru transportul unui număr mic de persoane sau pentru transportul unui volum mic de obiecte; autovehicul, automobil, auto.
5. ~ de serviciu = vehicul pus la dispoziția unei persoane de către o companie publică sau privată, ca parte a activității sale profesionale.
6. ~ personală = vehicul deținut de o persoană fizică și care îl folosește pentru uz personal.
7. ~-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste.
8. ~-agricolă = mașină folosită în agricultură.
9. ~-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice.
10. ~ de calcul (sau de calculat) = mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic.
11. (fig.) ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
12. epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Bohrmaschine)
1. mașină care face posibilă găurirea unui material dur (metal, piatră etc.) cu ajutorul unui burghiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Fräsmaschine)
1. mașină la care se adaptează freza și de care aceasta e pusă în mișcare; freză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. machinal)
1. (şi adv.) care se face mecanic, reflex, automat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. machinerie)
1. ansamblu de piese ale unei maşini; mecanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. machination)
1. uneltire; complot; intrigă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accumulateur)
1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o maşină de calcul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)
1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.
2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérateur)
2. maşină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embrayage)
1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amovible)
1. (despre funcţionari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.
2. (despre piese, organe de maşină etc.) mobil.