Rezultate principale (Melodică):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodique)
1. ramură a științei muzicale care se ocupă cu studiul melodiei.
2. modul, felul în care este compusă o melodie.
Rezultate secundare (Melodică):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)
1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantabilità)
1. însuşire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă.
2. calitate a versurilor de a fi muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Zitat)
1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei.
2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatisme)
1. proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite.
3. structură melodică în care predomină intervale cromatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. melisma, fr. mélisme)
1. ornament în muzica vocală cuprinzând pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal; înfloritură melodică.