Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adressable)
1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. associatif)
1. relativ la asociaţie (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociaţie (3).
2. (mat.; despre o operaţie) care, repetată şi aplicată unui şir de factori, conduce la acelaşi rezultat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. complexité)
1. caracterul a ceea ce este complex, alcătuit din multe elemente, greu de înțeles; dificultate legată de acest caracter complex.
2. gradul de utilizare a resurselor (timp, memorie) de către un algoritm în funcție de datele care urmează să fie procesate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discursif, lat. discursivus)
1. (despre cunoaştere, gândire) care deduce o idee din alta prin raţionament.
2. (despre memorie) care se dispersează.
3. care nu se supune unei continuităţi riguroase.
4. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infidèle, lat. infidelis)
1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soţi) care nu respectă credinţa conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enregistrer)
1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru.
2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență.
3. (fig.) a întipări, a reține (în memorie).
4. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor).
5. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare.
6. a obține, a realiza succese, rezultate bune.