Dictionar

menține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. maintenir)

1. tr. a păstra ceva neschimbat.
2. refl. a rămâne în aceeași stare.
3. a-și păstra același loc, post, aceeași poziție.
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

aeromobil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromobile)

1. adj., s. n. (solid) care se poate menține și deplasa în spațiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.
 

aerovehicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérovehicul)

1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.
 

algogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algogène)

1. care provoacă durere, o menține.
 

antecedență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antécédence)

1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice.
 

arima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arrimer)

1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității.