Dictionar

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

deduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. deducere, după fr. déduire)

1. a raționa printr-o serie de propoziții care decurg riguros unele din altele, mergând de la cauză la efect, de la principiu la consecință, de la general la specific; a face o deducție.
2. (înv.) a scădea o cantitate din alta; a scădea o sumă dintr-un total de plătit.
3. (antonime) a induce, a adiționa.
 

depăși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dépasser)

1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte.
2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură.
3. a întrece puterile, competența cuiva.
 

ordalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ordalie, lat. ordalium)

1. probă, mergând până la tortură, folosită în Evul Mediu ca dovadă în instanță; judecata lui Dumnezeu.
 

retinită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rétinite)

1. (med.) inflamație a retinei, caracterizată prin tulburări de vedere, edem, exsudație, uneori hemoragie, care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei.
 

trias

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -e, -uri)  
Etimologie: (fr. trias)

1. (geol.) cea mai veche perioadă a erei secundare, venind după permian și premergând liasul jurasic; teren din această perioadă conținând enorme resturi de șopârle fosilizate; triasic.