Parte de vorbire: s.
Origine: (consacra)
1. acţiunea de a (se) consacra; dedicare.
2. consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. enkomion, discurs)
1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică şi solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva.
2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stima, după fr. estime)
1. preţuire deosebită a meritelor, a însuşirilor cuiva sau a ceva; consideraţie.