Dictionar

Rezultate secundare (Metale.):

Metalepsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métalepse)

1. figură de stil, constând în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecinţa unui fapt, sau invers.


Metalescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métallescent)

1. de culoarea şi luciul metalului.


Adeziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.

2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.

3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).

4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.

5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.


Aerosiderolit

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerosiderolite)

1. meteorit având în compoziţia sa metale şi piatră.


Alcalii

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcali)

1. pl. hidroxizii metalelor alcaline.


Alcalin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcalin)

1. (despre substanţe) cu reacţie bazică; bazic.

2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conţin alcalii, în tratamentul acidităţii gastrice.

3. (despre ape, soluri) care conţine săruri de sodiu şi de potasiu.


Alchimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. ştiinţă ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur şi argint şi aflarea unui leac. („elixirul vieţii”)2. subtilitate, analiză subtilă.


Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.