acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.

alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.

altogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.

antidecapant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + decapant)

1. substanță pentru delimitarea întinderii suprafeței de lipire dintre două piese metalice.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).