-IC, -Ă
Parte de vorbire: sufix
Etimologie: (fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus)
Etimologie: (fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus)
1. „referitor la; propriu”.
2. (chimie) „oxacid; sare metalică”.
3. „de forma, cu aspect”.