Dictionar

Rezultate secundare (Microbi.):

Microbian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. microbien)

1. produs de microbi; care răspândeşte microbi.


Microbibliografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + bibliografie)

1. bibliografie sub formă de microfilm sau de microfişă.


Microbicid, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. microbicide)

1. I. care distruge microbii; care are proprietatea de a ucide microbii; antiseptic.

2. II. produs chimic sau medicamentos având proprietatea de a distruge microbii.


Microbiografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + biografie)

1. biografie sumară, de mici proporţii.


Microbiolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. microbiologue)

1. specialist în microbiologie, știință care se ocupă cu studiul microorganismelor; microbiologist.


Microbiologie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT microbiologia

2. FR microbiologie

3. EN microbiology

4. DE Microbiologie

5. RU микробиолоrия

6. HU mikrobiológia, mikroorganizmusokkal foglalkozó tudomány


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Aeroscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroscope)

1. aparat cu probe de aer, supuse unui examen microbiologic.


Aeroscopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

1. investigare a condiţiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.


Aglutinină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.

2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.


Aglutinogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglutinogène)

1. substanţă proteică din compoziţia microbilor şi a globulelor roşii care produce aglutinina.