Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. microcontexte)
1. (ling.) contextul imediat al unui cuvânt, adică cuvântul care îl precede și cuvântul care îl urmează.
2. un context foarte îngust și specific.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)
1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).
2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.
3. îmbinare armonioasă de sunete.
4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.
5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. macrocontexte)
1. (ling.) ansamblul de elemente care înconjoară producția unui text.
2. un context general și cuprinzător.