Dictionar

mică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mica)

1. mineral din silicat de aluminiu și potasiu cristalizat, clivabil, care abundă în rocile eruptive și metamorfice.
 

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.
 

bandceramică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bandkeramik)

1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
 

biodinamică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biodynamica
2. FR biodynamique
3. EN biodynamics
4. DE Biodynamik
5. RU биодинaмикa
6. HU biodinamika
 

cheie de determinare; cheie dichotomică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT clavis analytica
2. FR clef analytique; clef dichotomique
3. EN analytical-key, dichotomous key
4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel
5. RU ключ для определеие
6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs
 

crenă; inciziune mică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT crena; crenatura
2. FR crénelure
3. EN crena; crenatura; crenelling
4. DE Kerbe; Kerbzähne, Zacken
5. RU зaрубкa; нaдрез
6. HU csipkézet, levélcsipke, rovátka
 

cromodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cromo1- + dinamică)

1. teorie recentă din fizica particulelor elementare.
 

absidiolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absidiole)

1. mică absidă.
 

academiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).
 

acceptor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță.
 

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.