Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mie + -ime)
1. număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg; promilă.
2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)
2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. académicien)
1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. académiste)
1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acardie)
1. (embriologie) malformaţie embrionară constând în lipsa inimii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acardiotrophia)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalocardia)
1. lipsă congenitală a capului şi a inimii.