Dictionar

Brigadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.

2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.

3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.

4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.

5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.

6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.

7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).


Comuneros

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.

2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.


Continental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. continental)

1. care aparţine unui continent; referitor la continent.

2. climă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variaţii de temperatură între vară şi iarnă şi cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor.


Crepuscular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.

2. slab luminat, abia vizibil.

3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei.

4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.


Furmint

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. furmint)

1. soi de viţă de vie cu ciorchinii mijlocii, cilindrici, cu boabe dese, verzi-gălbui.

2. vin alb superior.


Independent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indépendant)

1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.

2. ~ de = fără a ține seama de...

3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.

4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.