Dictionar

Rezultate secundare (Militar,):

Militar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)

1. adj. care ţine de armată; ostăşesc.

2. stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean.

3. care se bazează pe armată; de război.

4. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei.


Militaricește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (militar + -icește)

1. din punct de vedere militar; militarmente.


Militarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. militarisme, germ. Militarismus)

1. politică care acordă armatei şi celorlalte instituţii militare un loc preponderent în societate, iar conducătorilor militari un rol principal în dirijarea politicii interne şi externe a ţării.


Militarist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. militariste)

1. (individ) care este un susținător al militarismului, care îi apără tezele.

2. I. referitor la militarism; care este în favoarea militarismului.

3. II. partizan al militarismului; sprijinitor al militarismului.

4. (antonime) antimilitarist, pacifist.


Militariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. militariser, germ. militarisieren)

1. a subordona (un teritoriu, o întreprindere) unui regim militar, uneori direct armatei, şi a le folosi în scopuri militare.


Militarmente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (cf. fr. militairement, it. militarmente)

1. în mod militar, cu o rigoare, o acuratețe care seamănă cu cea a armatei.

2. din punct de vedere militar.

3. prin folosirea forței armate.

4. (sinonim) militaricește.


Abolla

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. abolla)

1. manta militară la romani.


Acţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.

2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).

3. ceea ce arată un verb.

4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.

5. efect, influenţă.

6. proces.

7. cerere prin care se deschide un proces.

8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care deţinătorului dividende.


Adjutant

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)

1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.


Alerta

Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.

2. (mil.) a ordona unei formații militare fie pregătită de intervenție.

3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.

4. a atrage atenția, a preveni.

5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.


Ambuscat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.

2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.

3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.


Amiral

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amiral)

1. cel mai înalt grad în marina militară.

2. (adj.) navă ~ = navă care poartă pavilionul amiralului.

3. fluture ~ = fluture de zi, mare, frumos colorat.