Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Minorat)
1. vârsta, situația unui minor și durata acesteia.
2. stare a persoanei minore; minoritate, minorenie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rosette)
1. element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc.
2. placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față, a cizmei.
3. ornament la încrucișarea bolților, în arhitectura gotică.
4. ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore.
5. (tehn.) element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sensible, lat. sensibilis)
1. adj. cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv.
3. (despre materiale fotografice) care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare.
4. (fil.) care poate fi perceput prin simțuri.
5. (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile.
6. care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil.
7. (despre aparate, instrumente etc.) care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe.
8. s. f. (muz.) treapta a șaptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. syllogisme, lat. syllogismus)
1. raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore.
2. (depr.) raționament pur formal, străin de realitate.
3. (înv.) siloghism, siloghismos, siloghizmie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + tonică)
1. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a şaptea a modurilor majore melodice şi minore naturale, la intervalul de un ton, faţă de tonică.