Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)
1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.
2. care este specific agnosticismului.
3. II. adept al agnosticismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conceptional)
1. referitor la concepte și, prin extensiune, la creațiile minții sau concepții; care ține de concepție.
2. (fiziol.) care se referă la concepție; (antonime) anticoncepțional, contraceptiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplation, lat. contemplatio)
1. actul de a contempla, de a observa cu atenție; contemplare.
2. stare de fericire, detașare de realitate, visare.
3. concentrarea minții asupra subiectelor intelectuale sau religioase; meditație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gymnastique, lat. gymnasticus, /II/ gr. gymnastike)
2. s. f. ansamblu de exerciţii fizice variate care contribuie la dezvoltarea armonioasă şi la întărirea corpului omenesc.
3. (fig.) ~a minţii = totalitatea exerciţiilor care dezvoltă facultăţile intelectuale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. inné)
1. care se naște cu noi, este ereditar și determinat la naștere, chiar dacă se manifestă după naștere; congenital.
2. (filosofie) care este inerent minții umane și nu dobândit prin experiență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mental)
1. I. (anat.) relativ la bărbie; care aparţine bărbiei.
2. II. care se raportează la minte; care aparține mecanismului minții; care apelează la facultăţile intelectuale; mintal.