Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. myria-, cf. gr. myrias „zece mii”)
1. „foarte numeros, nenumărat, zece mii”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myriade)
1. (pl.) cantitate, mulţime mare, innumerabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myriagramme)
1. unitate de măsură pentru greutăţi, de 10000 de grame.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myrialitre)
1. unitate de măsură pentru capacităţi, de 10000 de litri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myriamètre)
1. unitate de măsură pentru lungimi, de 10000 de metri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myriapodes)
1. clasă de artropode cu corpul format din segmente sau inele, fiecare prevăzut cu mai multe perechi de picioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)
1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotogrammétrie)
1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafeţelor terestre în vederea întocmirii hărţilor topografice prin fotograme aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenates)
1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode şi crustacee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apollonisch)
1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola şi alte noţiuni, ca: diametri, axe, focare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalographie)
1. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu.