Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. meubler)
1. a aranja o cameră, o locuinţă cu mobila necesară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel)
1. obiect care serveşte la amenajarea unei locuinţe.
3. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démeubler)
1. a scoate mobila (dintr-o încăpere).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + mobila, după fr. remeubler)
1. a mobila din nou sau cu mobilier nou, a schimba mobila.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)
1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alidade)
1. dispozitiv, riglă gradată ataşată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)
1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. articulation, lat. articulatio)
1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserţie a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunţa un sunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + librărie)
1. librărie mobilă, instalată într-un autovehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)
1. arhivă de benzi magnetice.
2. încăpere, mobilă pentru benzi.